Academia Navală "Mircea cel Bătrân"

Gheorghe Balaban s-a născut la 3 iulie 1923, în satul Toderiţa, comuna Mândra, județul Braşov. După absolvirea şcolii primare în satul natal, a urmat cursurile gimnaziale şi liceale la Liceul Militar „Mihai Viteazul” din Târgu-Mureş (1934 – 1942). În vara anului 1942 s-a înscris la Şcoala Navală „Mircea”. Fiind admis printre primii, a avut dreptul de a alege să studieze în ţară ori în Germania. A plecat la Academia Navală din Flensburg, pe care a absolvit-o după doi ani, cu brio. A rămas în Germania, tot la Flensburg, pentru a urma Cursul de ofiţeri torpilori pentru nave de suprafaţă. În campania de vară, 1943, a efectuat stagiul de practică pe crucişătorul-şcoală „Prinz Eugen”şi pe distrugătorul Z-28.

În urma actului de la 23 august 1944, a solidarizat împreună cu ceilalţi 23 de camarazi români, patru ofiţeri şi 19 elevi (an I şi II), cu România şi drept urmare au fost internaţi în Lagărul de la Marlag und Milag Nord (4 septembrie – ianuarie 1945.

În ianuarie 1946 a fost repatriat. În aprilie a susţinut examene de echivalare la Şcoala Navală şi pentru rezultatele obţinute, coroborate cu cele din Germania, a fost declarat şeful Promoţiei 1944. Numele Gheorghe I. Balaban este scris pe placa de marmură a şefilor de promoţie din Academia Navală „Mircea cel Bătrân” pe baza datelor din dosarul promoţiei sale, aflat în arhivă.

La 8 mai 1946 a fost avansat în gradul de aspirant, dar, luându-se în considerare vechimea din 1944, iar în anul 1947 a fost avansat la gradul următor – locotenent. La 30 decembrie 1949 a fost avansat locotenent-major, la 4 octombrie 1951 căpitan-locotenent, iar în decembrie 1952, a fost avansat la excepţional, căpitan de rangul III. În noiembrie 1955 a fost trecut în rezervă.

În cei nouă ani cât a fost ofiţer în cadrul Marinei Militare, doar o lună de zile (septembrie – octombrie 1946) a fost ofiţer cu navigaţia şi transmisiunile pe torpilorul „Zborul”. În rest, activitatea sa a fost legată de învăţământul de marină fiind profesor la Școala Navală, până la gradul de căpitan de rangul III, predând navigație, manevre, astronomie nautică, navigație tactică, torpile, cinematică. Astfel:

• - octombrie1946 – octombrie 1948, a fost profesor ofiţer de clasă, la Şcoala Navală;
• - octombrie1948 – mai 1949, profesor şi şef de diviziune, la Şcoala Navală;
• - mai - septembrie 1949, ofiţer cu navigaţia şi ofiţer instructor elevi pe Nava Școală „Mircea”;
• - septembrie 1949 – ianuarie 1950, profesor şi şef birou manuale la Şcoala Militară de Ofiţeri de Marină;
• - ianuarie - august 1950, comandant şi profesor la Cursul de Perfecţionare pentru ofiţeri politici organizat de Marina Militară;
• - august - octombrie 1950, comandantul Şcolii pentru Ofiţeri Politici de Rezervă organizat pe Nava Școală „Mircea”şi „Libertatea”;
• - octombrie 1950 – iulie 1951, profesor de navigaţie, manevre, navigaţie tactică şi torpile la Şcoala Militară de Ofiţeri de Marină;
• - iulie 1951 – decembrie 1952, profesor de navigaţie la Şcoala Militară de Ofiţeri de Marină;
• - decembrie 1952 – decembrie 1953, profesor - şef astronomie;
• - decembrie 1953 – decembrie 1954, şef ciclu astronomie nautică;
• - decembrie 1954 - octombrie 1955, şef Catedră Navigaţie şi Hidrometeorologie la Şcoala Militară Superioară de Marină;
• - octombrie – 22 noiembrie 1955, şef Catedră Navigaţie şi Aparate Navigaţie.

În viaţa civilă, a fost angajat în cadrul Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor Bucureşti, mai întâi ca inspector principal de registru la Direcţia Registrului Naval Român, apoi expert la Căpitănia portului Constanţa, comandant de lungă cursă pe nave de mare tonaj, pe primele mineraliere construite pentru statul român în Japonia.

Este autorul unor studii şi articole pe teme de navigaţie, publicate în reviste de specialitate, precum şi a unor lucrări fundamentale în domeniul marinei. Experienţa dobândită în rodnica sa activitate, consultarea unei bogate literaturi de specialitate, la care se adaugă dragostea de mare şi de marină au condus la realizarea unor lucrări de căpătâi în domeniul naval.

Astfel, se pot enumera:

• - Manualul ofiţerului de cart, Editura Militară, 1953;
• - Conducerea navei, Ediţia I-a, Editura Tehnică, 1958;
• - Conducerea navei, Ediţia a II-a, Editura Tehnică, 1963;
• - Tratat de navigaţie maritimă, Ediţia I-a, Editura Sport - Turism, 1976;
• - Tratat de navigaţie maritimă, Ediţia a II-a, Editura Sport - Turism, 1986;
• - Tratat de navigaţie maritimă, Ediţia I-a, Editura LIRA, 1996;
• În anul 1990 a fost avansat în grad de comandor în retragere.